Rezultatele unui studiu recent al Universității din Missouri îi poate ajuta pe consilieri să dezvolte programe de intervenție personalizate, în funcție de gen.
Iertarea este un proces complex, adesea plin de dificultate și neliniște.
Cercetătorii de la Universitatea Missouri au studiat modul în care diferite fațete ale iertării influențează sentimentele de depresie ale vârstnicilor. Cercetătorii au aflat că este mai puțin probabil ca femeile în vârstă care i-au iertat pe ceilalți să raporteze simptome depresive, chiar dacă s-au simțit neiertate de ceilalți. Pe de altă parte, la bărbații vârstnici s-au observat niveluri crescute ale depresiei atunci când au iertat alte persoane și s-au simțit neiertați de acestea.
De aici se poate deduce faptul că bărbații și femeile procesează iertarea diferit.
Nu ne simțim bine atunci când percepem că ceilalți nu ne-au iertat pentru ceva.
Când ne gândim la iertare și la caracteristicile persoanelor care sunt iertătoare- altruiste, pline de compasiune, empatice- aceste persoane care îi iartă pe alții par să compenseze faptul că ceilalți nu îi iartă. Deși sună ca o superioritate morală, nu este vorba aici despre a fi o persoană mai bună. Aceste persoane se pun în locul celorlalți, „știu că acest lucru te rănește pentru că mă rănește pe mine” și este mai probabil ca acestea să îi ierte pe ceilalți. Acest lucru ajută la scăderea nivelului de depresie, în special pentru femei.
Studiul la care se face referire a cuprins peste 1000 de persoane cu vârsta de 67 de ani sau mai mult. Participanții au răspuns la întrebări despre religia lor, starea lor de bine generală și sănătate.
Echipa a studiat iertarea pe o populație mai în vârstă deoarece această categorie de indivizi are mai mult tendința să reflecteze asupra vieții, asupra relațiilor și a greșelilor, atât din perspectiva celor care au greșit față de alții, cât și a celor față de care ceilalți au greșit.
Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, ei devin mai iertători. Autorii afirmă că populația studiată era predominant creștină, ceea ce ar fi putut influența disponibilitatea indivizilor de a ierta, care ar putea fi diferită la cei cu alte convingeri.
Cercetătorii au mai aflat că bărbații și femeile care se simt neiertați de ceilalți sunt protejați într-o oarecare măsură de depresie atunci când pot să se ierte pe ei înșiși. Totuși, s-a constatat cu surprindere că a te ierta pe tine însuți nu reduce mai semnificativ nivelul de depresie.
Iertarea de sine nu a funcționat ca un protector împotriva depresiei.
Ceea ce contează este dacă oamenii îi pot ierta pe ceilalți și disponibilitatea lor de a-i ierta pe ceilalți.
Dacă doriți să citiți studiul original, îl găsiți aici: “Unforgiveness, depression, and health in later life: the protective factor of forgivingness,” publicat în iulie 2015 în Aging & Mental Health.