Există mai multe categorii de distorsiuni cognitive care apar în relația de cuplu: gânduri automate, asumpții dezadaptative și scheme de bază. Ceea ce recunoaștem și putem observa prima dată sunt gândurile automate. Gândurile automate sunt interpretări sau imagini care apar simultan la parteneri și de obicei sunt asociate cu climatul afectiv negativ. De exemplu: „Este prea târziu să ne salvăm căsnicia, s-a terminat".
Câteva din cele mai întâlnite categorii de gânduri automate:
Inferența arbitrară. Se trag concluzii pripite în absența unor dovezi consistente care să susțină afirmația/convingerea respectivă. De exemplu, dacă soția ajunge cu o jumătate de oră mai târziu de la serviciu, se gândește. „Sigur are pe altcineva".
Abstractizări selective. Informația este scoasă din context și anumite detalii sunt scoase în evidență în timp ce alte informații importante sunt ignorate. De exemplu dacă partenerul nu răspunde la mesajul de „bună dimineața" la prima oră, atunci ajunge la concluzia: „ Sigur iar este supărat pe mine".
Suprageneralizarea. Unul sau două incidente izolate sunt extrapolate la modul general, ca o reprezentare a tuturor situațiilor familiare, relaționate, sau nerelaționate. De exemplu, după ce este refuzat de o femeie pentru o întâlnire, un bărbat concluzionează „Toate femeile sunt la fel, întotdeauna o să fiu respins".
Maximizarea sau minimizarea. Un caz sau o circumstanță este percepută într-o lumină mai mare sau mai scăzută decât este cazul. De exemplu, soțul nervos izbucnește la descoperirea unor facturi neplătite, spunând „ e un dezastru, o să fim faliți!"
Personalizarea. Evenimentele externe sunt atribuite propriei persoane când nu există dovezi suficiente pentru a susține o concluzie. De exemplu, dacă soția vede că soțul își mai pune condimente în mâncare, face presupunerea că „Nu este mulțumit de felul în care gătesc".
Gândirea dihotomică. Experiențele sunt privite în termeni de alb sau negru, ca un succes complet sau ca un eșec total. Nu există cale de mijloc. De exemplu, după ce îi cere părerea soției despre montarea unui raft în bibliotecă, aceasta întreabă dacă nu cumva era mai bine dacă raftul era pus puțin mai sus, și soțul își spune „ Nu sunt în stare să fac nimic bine".
Etichetarea. Identitatea unei persoane se conturează pe baza imperfecțiunilor și greșelilor făcute în trecut, și acestora li se permite să definească persoana în general. De exemplu, după mai multe „eșecuri" în prepararea prăjiturilor, o persoană concluzionează „sunt lipsită de valoare", în loc să recunoască greșelile ca parte firească a existenței umane.
Gândirea în tunel. Uneori partenerii văd doar ceea ce ei vor să vadă sau ceea ce se potrivește cu starea lor mentală curentă. Un bărbat care crede că partenera lui „oricum face întotdeauna numai ce vrea" o poate acuza că face o alegere doar pe baza unor motive egoiste.
Explicații distorsionate. Acesta este un mod de gândire suspicios, bănuitor, pe care partenerii îl dezvoltă în timpul perioadelor de disconfort și presupun automat că partenerul lor deține un motiv alternativ în spatele intenției sale. De exemplu, partenera își poate spune, „Se comportă așa de drăgăstos acum pentru că sigur mai târziu o să-mi ceară să fac ceva ce sție că urăsc să fac".
Citirea minții. Acesta este darul magic de a fi capabil să știi ceea ce gândește celălalt fără ajutorul comunicării verbale. „Știu la ce se gândește acum, crede că iar nu am procedat bine la serviciu".
Asumpțiile dezadaptative reprezintă un set de reguli pe care un partener sau un membru al familiei le urmează pentru a se ghida și pentru a evalua comportamentul propriu și al celorlalți. De exemplu, „Nu trebuie să las niciodată pe nimeni să dețină controlul, este periculos!"
Schemele sunt teme largi cu privire la sine şi propriile relaţii cu ceilalţi ce se dezvoltă în copilărie, se elaborează pe parcursul vieţii şi sunt disfuncţionale într-o anumită măsură.
Caracteristicile acestor scheme dezadaptative timpurii sunt următoarele:
· Se dezvoltă în copilărie, ca rezultat al interacţiunii dintre temperamentul înnăscut şi experienţele negative de zi cu zi ce apar în relaţia copilului cu persoanele apropiate;
· Sunt responsabile pentru generarea unui distres emoţional puternic, conduc la consecinţe defavorabile persoanei sau celor din jurul său;
· Împiedică dezvoltarea autonomiei, exprimării proprii, acceptării şi a bunei interrelaţionări;
· Sunt convingeri bazale, pattern-uri adânc înrădăcinate, teme centrale ale sinelui şi autoperpetuate;
· Sunt activate de evenimentele cotidiene congruente cu scheme sau de o stare biologică.
Odată ce ai identificat interpretările problematice, este important să le provoci, să le chestionezi valabilitatea, pentru a le demonta și a pune în loc niște interpretări mai adecvate ale realității.
Iată câteva întrebări ajutătoare:
Disputarea interpretărilor tale
1. Care sunt dovezile în favoarea interpretării mele?
2. Ce dovezi există împotriva interpretării mele?
3. Decurge logic din acțiunile partenerului/partenerei că el/ea are motivul pe care eu i-l atribui?
4. Există o explicație alternativă pentru comportamentul lui/ei?