De aceea, aș vrea acum să-ți spun o poveste... povestea unei tinere obișnuite în care cu toții poate că ne-am regăsit la un moment dat.
Este povestea Alexandrei.... Alexandra este o tânără de 26 de ani, lucrează ca și consultant într-o companie importantă din Cluj-Napoca. „Toată viața am fost o tipă care nu poate refuza pe cineva.
De-asta cred că toată lumea mă ia de fraieră și mă simt călcată în picioare. Sunt genul de persoană care spune „Da, totul e ok”, chiar dacă pe dinăuntru fierb, și nu-mi convine situația.
Nu pot să spun când ceva mă deranjează. Și tata e la fel. Niciodată nu spune când ceva îl supără, ține în el. Îmi place să-i ajut pe ceilalți, dar câteodată aș vrea să mai pot spune „Nu” și să mai am timp pentru mine. Deja fac urât când văd că-mi sună telefonul, mă gândesc: „ce mai vrea și ăsta?”.
De-asta câteodată nu răspund. Sau și când mă enervează colega de apartament, nu spun nimic, pentru că nu vreau să ne certăm. Plus că și șefa mea e dificilă și când are nervi te face în toate felurile. Nu știu cum să mai reacționez și cum să o iau pentru că mi-e frică să nu fie mai rău.
Mi-e ciudă că nu știu să mă impun, să spun și eu ce gândesc sau ce mă deranjează la o persoană. Am încercat tot felul de lucruri: am luat de la magazinul naturist pastile anti-stres, am citit multe cărți, am cerut sfaturi în stânga și-n dreapta.
Bineînțeles că în teorie e totul foarte simplu. Dar cu practica e mai greu. Am simțit că tot ce fac nu mă ajută la nimic. Într-o zi am găsit din întâmplare un anunț despre un workshop de îmbunătățire a abilităților de comunicare și mi-am zis „De ce nu? Nu pierd nimic dacă încerc.”
Pentru prima dată am găsit la un singur loc toate explicațiile de care aveam nevoie ca să înțeleg de ce mă comport așa. Lucruri concrete, nu bla, bla, bla-uri. Am învățat lucruri pe care le-am putut pune în practică și în relația cu șefa, și cu colega de apartament, și cu prietenii mei apropiați.
În sfârșit am început să spun și eu ce am de zis și mi-am dat seama că nu cade cerul peste mine dacă spun cuiva că azi nu vreau să ies nicăieri. Nu mi s-au stricat relațiile, lumea nu a început să aibă o părere proastă despre mine așa cum mă temeam că o să se întâmple.
Am început să schimb toate aceste lucruri care mă deranjau. Știu că nu se pot întâmpla minuni peste noapte, dar cel puțin acum știu pe unde s-o apuc și ce am de făcut.
Deja am început să văd schimbări la mine și știu că sunt pe drumul cel bun. Plus că mă simt din ce în ce mai bine în legătură cu mine. Am învățat să mă pun pe mine pe primul loc.”
Dacă vrei să vezi ce soluții i-am propus Alexandrei pentru rezolvarea problemelor ei, te invit să te abonezi... și vei primi zilnic pe e-mail, timp de câteva zile câte o soluție concretă pe care i-am propus-o Alexandrei pentru fiecare dintre problemele ei.