Într-o primăvară, grădinarul unui împărat i-a adus acestuia un trandafir minunat, pe care îl cultivase cu multă grijă. Împăratul l-a luat, încântat de frumuseţea lui, dar înţepându-se în spinii lui, l-a scăpat din mână. Furios, l-a certat pe grădinar:
"Degeaba ai lucrat cu atâta silinţă, floarea ta nu este perfectă. Vezi de lucrează mai bine, altoieşte-l, încearcă să obţii un trandafir fără spini şi vei fi bine răsplătit".
Grădinarul s-a întors în grădina lui şi, după mai multe încercări, a reuşit să obţină ceea ce i se ceruse. Repede a dus trandafirul împăratului. Acesta l-a luat în mână şi s-a bucurat când a văzut cât de netedă îi era tulpina, dar, când l-a dus la nas pentru a se bucura de parfumul lui, a constatat cu surprindere că nu avea nici un miros. "Ce-ai făcut cu trandafirul?", l-a întrebat împăratul, din nou furios, pe grădinar. "Nu mai are parfumul minunat pe care i-l ştiam".
"Împărate', i-a răspuns grădinarul, "orice lucru de schimbă dacă vrei să-l altoieşti. Şi nimic pe lumea asta nu este fără cusur, arbori, flori, oameni. Astfel şi acest trandafir, ori înţeapă şi are miros, ori nu-nţeapă, dar rămâne fără nici un parfum."
Morala? Nu poţi să ai viaţa perfectă, relaţia perfectă, locul de muncă perfect. Ideea este să ne acceptăm pe noi înşine şi pe ceilalţi cu toate imperfecţiunile noastre.