Nu am vrea să reacționăm în felul în care o facem, dar totuși ne trezim că reacționăm de multe ori prostește într-o anumită situație, fără să ne explicăm de ce și fără să ne putem controla.
Ca să schimbi ceva, trebuie mai întâi să afli cauza, și nu trebuie să fii psihanalist ca să-ți dai seama că experiențele noastre din copilărie joacă un rol decisiv în formarea noastră ca adulți.
Familia este primul loc în care învățăm cum să ne comportăm, cum să privim lumea și pe noi înșine.
Nu este un secret că un copil învață imitând adultul. Deci dacă vrem să înțelegem cauza atitudinilor noastre - despre lume și despre noi înșine-, comportamentul nostru față de ceilalți și față de noi înșine, modalitatea noastră de a reacționa într-un fel sau altul, este util să aruncăm o privire înapoi, în familie, unde aceste obiceiuri s-au format.
Nu este neapărat un lucru ușor de făcut, poate fi chiar neplăcut, dar necesar.
Este important să afli cât mai multe despre punctele tale slabe și experiențele tale neplăcute.
Acordă-ți câteva momente pentru tine, ia o foaie de hârtie și ceva de scris și răspunde cât mai sincer la următoarele întrebări:
1. De care dintre aceste 7 experiențe de creștere am fost privat?
- să fii în siguranță și liniștit
- să funcționezi independent în lume
- să ai legături emoționale puternice cu ceilalți
- să fii apreciat
- să fii liber să te exprimi
- să te simți liber să te relaxezi și să te distrezi
- să trăiești între limite realiste
2. Care sentimente erau dominante sau familiare când am crescut?
3. Ce se întâmpla în relația mea cu părinții, cu cei care m-au crescut, cu frații/surorile, sau în relațiile dintre ei, ce mă face să mă simt așa?
4. Ce lipsea în felul în care mama mea se purta cu mine? Care era cea mai mare nevoie nesatisfăcută a mea? Cum a afectat acest fapt persoana care am devenit și sentimentele pe care le am pentru mine în prezent?
5. Ce lipsea în felul în care tatăl meu se purta cu mine? Care era cea mai mare nevoie nesatisfăcută a mea? Cum a afectat acest fapt persoana care am devenit și sentimentele pe care le am pentru mine în prezent?
6. Ce mi-a plăcut cel mai mult în felul în care mama mea se purta cu mine? Cum a afectat acest fapt persoana care am devenit și sentimentele pe care le am pentru mine în prezent?
7. Ce mi-a plăcut cel mai mult în felul în care tatăl meu se purta cu mine? Cum a afectat acest fapt persoana care am devenit și sentimentele pe care le am pentru mine în prezent?
8. Ce am învățat despre dragoste din modul în care mama și tatăl meu se purtau cu mine?
9. Ce am învățat despre dragoste din modul în care părinții mei se purtau unul cu celălalt?
10. Cine erau celelalte persoane importante din viața mea? Ce m-au învățat despre dragoste și cum mi-au influențat părerea despre mine?
Faptul că ai răspuns la aceste întrebări poate te-a ajutat să conștientizezi anumite lucruri.
Poate ți-ai dat seama că ai moștenit anumite tipare de gândire și comportament, pe care și tu le repeți, la rândul tău, cel mai probabil fără să vrei.
Felul în care ai fost obișnuit să reacționezi poate era adaptativ și justificat atunci când erai copil, dar acum ca adult nu mai este justificat.
Important este să le conștientizezi, să fii sincer cu tine și să ai grijă să nu le mai repeți.
Munca cu tine însuți nu este una ușoară, dar este necesară pentru depășirea blocajelor în care poate ne aflăm, pentru evoluția noastră ca persoane, pentru armonizarea relațiilor noastre cu ceilalți.